te trezești cu soarele înfipt în piept
cu o limbă de foc încolăcită în jurul gâtului
degetele se lungesc se despart de tine
plutesc incandescente în aerul fierbinte
printre organele multicolore în derivă
picioarele se afundă în asfaltul topit
îți spui că e bine
încă un pas și vei trece pe roșu
lumea se strânge în cerc te așteaptă în intersecție
ridici un turn din oameni roșii mașini roșii amintiri roșii
urci până se face frig
urci și întunericul coboară cu un zâmbet fotogenic sub lumina roșie a farului