în prag de noapte
lupi imateriali
desfac de pe stârvul luminii carnea
în tranșeea realului vin vise
pruncii somnului adorm încet în ființă
peste meleag
bezna își deschide corola

fug în lumânare
în tina tainei aprind ochiul minții
n-am litere nici pentru un singur cuvânt
dar am
efervescența sunetului silabei tale
pe când ne creșteau meri pe buze
și toate erau altele
în cântul defunct
al librăriei din colț