s-a demonstrat călătorule
destul de greu sentimentele
pot fi împachetate într-o singură valiză
acest drum deja nu mai are resurse
se predă la unison încetând să mai alerge
după perfecțiunea strugurilor copți
în febra ultimului cântec
aplaudat la o scenă holistică

caut înadins
fără stăpân, fără nici o bogăție
simplitatea frunzelor moarte
ultimul pariu lângă tribunele goale
că zâmbetul este mijlocul ideal
pentru a se ajunge la orizontala lumii
caut măreția lupilor dacici
țărmul acela unde valurile ard
unde stau pescărușii picior peste picior
glumind pe seama zmeelor de hârtie

mă întreb, ce fel de atenție poți da mersului înainte
căderii în gol, cărămizilor gri așezate în cerc
scaunelor, orașelor unde sunt ascunse
traversările firii, sofisticații inutile

nu acum...
rămâi călătorule
în această imensă sală de cinematograf
hai, lovește-mă, sfâșie-mi hainele gri
vindecă-mă de libertatea din noi
de statul cu capul în mâini
urmărind fericit jocul
nevăzătorilor corbi

am să rămân prefăcându-mă că nu înțeleg
perfecțiunea inimii ce tresare alături
sufletul pur, uneori
mâna atinsă în lumina de reflector
din greșeală unei zbateri de fluture - A.M.