chem fir de trandafir să te înfrunte
că zori îs duși și-abia de bați din gene,
ești prinsă-n mreaja viselor de lene
doar ochiul minții vede, de sub frunte.
m-au dus drept staroste în colb migrene
dospind în văz de minți, la păr cărunte
dar paradigme-a vieții sunt mărunte
expectorate-n zise cu sirene

ci fă-mă să respir sub morbul sorții
când vine-n viețuirea noastră Lupul;
se-mbie viii la un loc cu morții,
pe partea de amurg sfințit mi-e trupul
dar duc spre răsărit lumina torții
și n-am din asta nici un fel de scrupul