Dorești să lupți acum? De ce? Îți răsună-n cap ecoul
Sacadat și plin de spaime care macină eroul?
Nu-i mai bine să lași vremea să îți umple orice goluri
Și să nu te zbați ca prostul pentru clipele zerouri?

Alergând după himere, scormonind printre ceasloave,
Ca să-ți satisfaci dorințe depășite și bolnave,
Este-o căutare vană, pierdere de energie
Ce-i tocată la-ntâmplare doar așa ca ea să fie.

Să găsești fără eforturi tot ce-ai vrut să nu găsești,
Rătăcind și pe coclauri, și prin așezări lumești,
E pedeapsa ce o meriți ca să-ți bagi mințile-n cap,
Altfel... te trezești în lume precum hoții cu ciorap.

Să acuzi e și mai tare, precum vise veninoase
Care-ți tulbură tot somnul îndesat în aghioase,
După ce ți-ai luat drogul, un roman fără pretenții,
Pe care-l citești în silă precum fac toți repetenții.