floarea ta, fecioară, o voi da demâncare la îngeri
și de debăut naivitatea gândurilor tale oleacă
sub nativitatea luminii

nu-s demn
să-ți plagiez chipul sub zodia poeziei
în tranșeea dimineții e rouă
și armament greu de luciditate,
cât ne poate da pământul

m-acidulez în lichefieri de farmece,
în coliva ce mi-au prescris-o felcerii
ciolanele verbului nu se mai încleie în tendoane
rostirea face victime de cuvânt
tu nu-mi poți da decât un zâmbet