în tine găsesc amintirea clipei pierdute
între a fi și a mult prea nu fi
nu mai știu de tine, de boii înhămați la carul vieții tale,
ceara ce mi se topește într-un văz al tuturor
văd cu aripile cinstea ce mi-o dă dumnezeu,
era în pantaloni scurți și în cămașă

descheiată-i era cămașa
la nasturii de crezăminte
pantalonii scurți atârnau de mai să i se vadă bărbăția
genunchii mei zdobiți de rugă
urcau la cerul gândurilor mele
de mi se vedea ochiul minții, dedesubt de stele