poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-07-09 | |
Aș vrea să fug, să uit nisipul
Dar trestiile au valsul lor Dacă în apă trece timpul Doi melci iubesc același nor. Acasă sună prea învechit Și curtea încă mă așteaptă Mii de speranțe au murit Alege calea cea mai dreaptă... Rămâi aici! Eu vreau să-ți dau Tot ce-am avut pe-acest pământ, Iar de la tine vreau să iau În cer, cu mine, doar un gând! Nu te mai doare, poți să pleci, Să schimbi ce vrei în lumea ta, Dar să nu uiți pe unde treci Că tu ești toată lumea mea! Nucul din stradă vrea să audă Măcar o voce stând sub el, Dar are doar o rață mută Iar eu, un papagal tembel.. Ating o masă și te simt Paharele nu s-au golit, N-am învățat ca să te mint Iar tu știai că s-a sfârșit... Locomotiva stă în gară Și parcă așteaptă să nu vii A fost la fel ca prima oară Doar noi nu mai eram copii. Am traversat un continent Să bem un ceai cu multe ace. Tu mă vedeai, eram absent Și totuși, viața nu te place. Am căutat în pomi și gheață Doar un motiv ca să zâmbesc, Motivul îmi era în față, Atâta timp cât eu trăiesc! Am alergat printre sicrie Cu fericirea peste mine Și lumea chiar vroia să știe De ce? M-am cunoscut pe mine... În parcul cald am întâlnit Motivul către voluptate, Dar spinii ei m-au adormit Deși știam că am dreptate! Acum culeg semințe reci Ce vor la anul să trăiască De ce nu vii? Eu vreau să pleci În lumea asta nefirească!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate