am să îngrop trei trandafiri la o răspântie în miez de noapte
am luat cu mine o cazma, o ură și o iubire
trandafirul e albastru, un strigăt în furtuna
care ne-a adus la țărm
trandafirul e portocaliu, plânsul primului copil
care ne-a încolțit la geamul dinspre miazănoapte
trandafirul e negru, o strigă și o vrăjitoare l-au scăpat
în dansul lor fantomatic prin viețile noastre
sap și sudoarea îmi luminează speranța
crește aerul în mine și devine culoare
ploaia îmi spală noroiul cazmalei, trandafirii se odihnesc
iertat fie-le mirosul și neputința trecerii lor prin viața noastră
iertată fie-mi fapta, greșeala cea de nevoie și cea fără de voie
am să îngrop trei trandafiri în încheietura mâinii tale stângi
când te vei trezi, totul va fi uitat

nu îmi voi imagina o viață fără tine
știu că tu o vei putea trăi