Firele albe te-au cuprins
Și tu zâmbești către oglindă
Nu te-am uitat, nu ai învins
Privești cu ochiul cel de sticlă...
Vino aici, să desenăm
Un pom ce te va ține-n viață,
Sub umbra lui tu vei visa
Iar eu te voi căuta în ceață.
Hai să uităm să povestim,
Să facem planuri către soare
Iar dacă nu le împlinim
Vom ști, departe, mărțișoare...
Ai confundat paltonul meu
Cu o negresă-n farfurie,
De vrei să fiu bastonul tău
Să-mi duci cenușa în câmpie!
Să atingi iarba și să taci
Iar greierii o să îți cânte
Și toate florile de maci
O să-ți arate drumuri multe.
Spre locul meu se-așează gheața
Și nu-ncetez să te aștept
Din ochii tăi eu privesc viața
Si aer nu mai am în piept!