aș vrea să uit seara
țânțarii și zarea
râsul puternic
cu care-mi atingeai
a inimii coarda

aș vrea să uit
graiul cu care mă-ntrebai
dacă mi-e frig
îmbrățisându- mă
cu amețeala blândă
uitând de tine
și de tot
ce în jurul tău se întâmplă

aș vrea să uit
coaja care ne înconjura
nemaiauzind
nimic
din preajma
care prezentă era

aș vrea să uit
vocile care cu noi vorbeau
…
cerul
milioanele de stele care
ne înveleau

as vrea sa uit
greierii care (serenada )ne cântau
liniștea nopții care ne acoperea
și râsul puternic
de care nu ne mai auzeam

aș vrea să uit fericirea clipei
pe care zburam
în neant
să trăim
clipa de diamant

aș vrea să uit
tăcerea nopții
a sufletelor noastre
demult trădate
acum regăsite
pe un drum ..
de noapte …

aș vrea să uit și zarea
de care ne aminteau
păsările
ciripeau o melodie nemuritoare
a sufletelor măcinate…

aș vrea să uit ziua
când deschizându-ți ochii
ai zâmbit cu acel firesc
pe care-l faci …dragostei

aș vrea să uit
dragostea noastră
…neîmplinită…