era să dau colțul dar nu am avut cui
citisem într-o revistă plină de sfaturi
că în astfel de situații
să consum multă ciocolată
la vânătorii de munte și la alpiniști li se dă anume
și așa
am rămas în colțul meu reflectând înțelepțos
ce sfârșit au dorurile
cât de necesar este să ai
varul proaspăt în casă
și noroc că mai aveam pe aici
rătăcită printre lucruri
o fărâmă de iubire
ține loc de lumânare la nevoie

mototolit, ambalajul ciocolatei sau sufletului
cu tot cu mirările cărunte, zace
pe paviment la vârful papucului
un pui de dor umblă dezlegat și năuc
dă să urce pervazul
o să cadă

noroc de înfrunzirea asta impetuoasă
și abia acum înțeleg de ce melcii nu au
casa în colțuri