CRITICELOR MELE


Planturoase refuzate și de vibratoare
s-au încâlcit printre dorințe epatante
să fie artei versului apărătoare
extaziate că ar fi la fel cu Dante.

Urcate gâfâind pe câte-un soclu
dictează critici, o tocană de elogii
moderne-n naftalină și monoclu
curtate de ratați cum fac milogii.

Bolnave de instincte prăpădite
fardate cu spoială de cultură
se vor ca Sapho proslăvite
da-n fiecare este-o murătură.

Conclav de vrăjitoare în cenacluri
ca-n valpurgii rostesc osânde
ridică palmele ca niște spacluri
nimfe castrate și imunde.

Se sparg oglinzile de teama lor
și site-urile se autovirusează
ele se cred că-s lamă de topor
când poezia binecuvântează.

Transpiră enervate doar grăsimi
sunt revoltate dacă le ataci
curtate de boemi, de fapt doar mimi
rânjind ca babuinii în copaci.

Rămase cu viscerele amare
își înoptează bucuria vieții
cârtind în adnotări sumare
că scuipă după ele toți poeții.

Organe genitale le au moarte
și-s pline peste tot cu siclicoane
da-n ele sângele e plin de arte
și cred ca poezie-i sunt patroane.