ÃŽNGERII ANONIMI



Nu sunt sigur dacă eu, și numai eu,
m-am folosit să dau înțelesuri
peisajelor de suflet care m-au rotit
la marginea galaxiei, unde timpul
mă segmentează, să mă înghită
mai ușor, cândva.
Încep să cred că mai este un cineva
care prin mine trăiește și-mi cere
să ne îmbrățișăm cuvintele
care ne aseamănă și eu le-aud în mine,
cum pictorul cu mâna îngerului său
închipuie ce crede a vedea.
Suspectez că miile de cărți,
de care s-au bucurat
și ochii sufletului meu,
au fost dictate de îngeri
care și-au ales un autor dintre muritori.
Poate și-acum, și-aici.
Interesante vieți au îngerii anonimi!