Vreau uneori să m-ascund undeva,
Pe o insulă-n timp și o mare tăcută
Și să prind rădăcini în iubirea cuiva,
Sub o boltă de drag înverzită.

Și s-o apăr de ploi, de trecutele răni,
Sub coroana ce sprijină-albastrul
Și așa neștiuți, fără timp, fără vămi,
Să ne știe doar magicul astrul.

Frunzele-mi ard, ca și visele zboară
Pe o gură de vânt, arama lor cântă,
Recită-mi tu, înger, cu trup de vioară,
Din cartea sărutului, sfântă.

Sfințește-ne Mare, în brațele tale
Și fă-ne altar nisipul fierbinte,
Îți cerem iubirea-n picioarele goale,
Rănite pe alge cărunte.

Ia-i tu de pe fruntea iubită, durerea,
Și-ascunde-i adânc nepăsarea,
Trezește răspunsul, adoarme tăcerea
Și stinge din noi întrebarea.

Iubita mea-i înger cu trup de soție
Și Marea profundă-i e mamă,
Îmi dărui iubirea, doar Luna o știe,
Dar doarme pe frunze de-aramă.