poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-05-26 | | Mi se spune tot mai des că nu văd cu ochi buni lumea că prea adun tristeți și tămâiez dureri cu lacrima am stat pe inimă o vreme și am lăsat gândurile să bată la poartă închisă doar vântul și niciun trup împovărat de emoții mi-am scos sufletul și l-am îndesat în buzunarul de la pantaloni sunt puțin cam strâmți de aceea simt deseori că mă sufoc mi-am pus lentile de contact să văd seninul prin ochii celorlalți aceiași viermi colcăiau din pământ până la cer aceleași lăcuste devorau morminte aceleași năluci se zvârcoleau ca niște muguri arși tăcerile crescute în oameni orbecăiau lovindu-se se aprindeau precum pietrele același sânge striga peste tot îndurare îndurare pământul fumega precum o lumânare cineva îmbulzea rugăciuni într-o biserică altcineva înălța un steag alb pe turlă la fiecare copac un înger îngenuncheat la fiecare suspin un copil urecheat nevinovat soarta se împarte în milioane de răspântii fiecare drum un câine cu alt lătrat nelegiuirile sporesc precum un furnicar îl simt pe piele și nu pot spune ce nu văd când păsări mii duc de o mie de ani un giulgiu negru în spate spaima se lipește ca o meduză de mine – minele meu adâncit în fântână îmbătrânește așteptând să schimbe cineva lumea într-o metaforă...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate