ci încă de pe când zambila mică
a dat fior de pace la ospețe
un adevăr imund se vinde-n piețe
sub stele-având minciuna de amică.
dădeam petalei tale drum, binețe,
în lirica arsură de urzică
ci seara vremii căi avea să zică
rostogoliți în cărnuri prin fânețe

dă-mi mâna ta, un danț spre-alcătuire
în noaptea ce în noi nu are margini
cu astre mici să stau la sfătuire.
că umbra ni-i lăsată în paragini
iar lacrima nu-ncântă cu plutire
ci verbu-i mort în tot atâtea pagini