Nu-ți mai scriu s-apari,
clepsidra-i pusă-n colț,
iar gândurile le gonesc,
fără să le mai rostesc.

Din întuneric apăreai,
și nisip în prag presărai.
Mare-ntr-un pahar cu apă o turnai,
iar visele cu ață neagră le țeseai.

Obișnuiai să vii și apoi să pleci,
printre mormane de iluzii să mă-neci.
Și n-am să-ți cer să te întorci,
povești pătate să mai torci.