În vinerea cu patimi grele și accesări de carduri
Se agitau în piață gagici, gospodine fără farduri
Și eu cu ochi flămânzi, părăsit de harul poeziei
Studiam discret pulpele din vitrina carmangeriei.

Apoi printre tarabele cu verdețuri mă uitai la cer
Pentru ca într-un weekend la iarbă verde să sper
Iar juna țigancă care vindea șosete cu preț redus
Îmi spuse că norul zdrențuit pare cămașa lui Isus.

Nu m-am enervat când am aflat în hala de lactate
Că îmi lipseau din buzunar bancnote nenumărate
Așa că am renunțat la iaurtul de la Solomonescu
Părăsind spațiul comercial, optimist ca Eminescu.

Vorbeam singur pe drum descărcându-mi veninul
Încercând sa mă resemnez că acesta îmi e destinul
Și cum pe trecere era să fiu lovit de un taximetrist
Făcut-am multe cruci extrem de vesel că încă exist.