trece pe lângă tine
(de-abia o simți)
plăpândă și inofensivă,
perpetua convalescentă
poartă pălării astenice și umbre multe,
șorț apretat și cicatrice,
se dă cu talc și în vânt după actorii de la hollywood
(într-o zi și ea va ajunge „acolo”)
obrajii au consistența ambalajului rupt,
ceva din întunericul chiliei,
respirația ei miroase a ceară și împrăștie pânze
sonia
are o păpușă mare
fără baterie,
fără picioare,
fără nume
îi coordonează constant gesturile, opțiunile, timpul
o așază la geam ca pe un soldat,
pe oliță și
la căpătâiul morților
îi prescrie,
îi schimbă regulat lenjeria și mimica
sonia
vorbește rar, aproape deloc,
mai mult cântă
înăbușit ca-ntr-un andante până când
își pierde respirația
poartă pantofi (două numere mai mici) și
ține ușa încuiată. speculează.
sonia
a trecut de mult de vârsta copilăriei
are ursuleți din pluș și o pisică anorexică,
teme multe,
tot soiul de examene,
profesori lamentabili,
dulăpioare cu flacoane și
rețete,
leacuri ieftine, tentante

astăzi

sonia

s-a supărat

acum

sonia

mângâie

un fel de pisică,

niște ochi se holbează dintr-un pahar


în realitate sonia este o neîmblânzită