Motto:
Peste tot există femeia chircită. Se zice că e firesc. Toate se adună în jurul femeii ca o normalitate. Normalitatea prinde contur de durere, de rătăcire. De ce? Pentru că se leagă de acele degete chircite a rugă, a nevoi, a iubire, a moarte, a viață. Singurătatea devine chircită în jurul femeii? Ea e o imagine adusă de spate, cu tot universul la picioarele, sărutându-i-le.

o cifră matură s-a urcat în spatele meu
cuprinde încruntarea
și nu mă întreb
de ce eu
sau de ce doare
târâtă umbra se plânge
un pas
la încă un drum
o mână întinsă altui număr
mai stau să mă spăl pe ochi cu cerul tău
poate așa am să cuprind fericirile toate
tu privește cum se curbează ploaia

P.S.
Tot timpul am considerat că un gând frumos merită trăit și de cei din jur. Scriu nu pentru a plânge, ci pentru a da curaj celui care mă citește și simte că a fost la fel, dar și dreptul să devină mai puternic înțelegând slăbiciunea mea.