poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-04-25 | |
nu pot să scriu poemul acesta
pentru că nu te mai iubesc nu pot să scriu nici poemul celălalt pentru că nici măcar nu te mai urăsc atunci cum s-ar așterne literele mele, ce formă ar lua eul meu și cum l-ar vedea ceilalți din afară: grotesc, tragic, doar ridicol, un act gratuit, de fațadă, o mostră a autoiluzionării perfecte?! când unica lege a indiferenței e deșertul? eu mi-am mutilat pe rând dragostea ca un sinucigaș, mi-am mutilat și resentimentele până când am devenit vasul gol în care pasărea albă în zadar se cuibărea eu am plâns o vreme, am deznădăjduit până când lacrimile mi-au zidit un alt chip, o altă ontologie, înstrăinat și rigid în oglinzile celuilalt cer, un fel de iad, capitulat în încruntare și boală până când m-am trezit pelerinul perfect al deșertului , frate-de-cruce cu foamea dropiei și înțepătura de cactus tu nu ai știut și aș putea inventa o altă ordine, îngerii perfecți și codul estetic à l’envers aici vidul ar deveni reper pentru non-sens, sentimentele ar levita cu capetele în jos, liliecii s-ar reprofila aș culege lila-ul din ei și buzele mele ar fi vinete încât cât de vie m-ai crede? știu încă îmi vorbești din prezent te aud din spatele lui
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate