Atentă dragostea e-n noi bolnavă,
Și-o vlăguiește febra-n patul rece,
Ne cere ajutor, căci roșia otravă,
În sânge se ascunde și nu-i trece.

Pe fruntea ei voi scrie-o poezie,
Tu s-o reciți cu vocea tare, caldă,
Culoare-albastră dulce și târzie
Triunghiul inimilor noastre, scaldă.

Tu ține-i mâna ei cu ochii-nchiși,
Iau gura mea amarnic însetată,
Și-i dau parfumul florii de cais,
Să-l simtă dorul ei ca niciodată.

Și-acum să ne ajute Dumnezeu,
Căci dragoste ne bate iar pe mal,
Suntem triunghi: tu, dragostea și eu,
Iubire bem acum din Sfântul Graal.