STARE


Iar te-ai strecurat printre ruinele mele
acoperite de liniștea uitării.
Eu ți-am dat unealta să cauți.
Speram să nu o faci,
n-am comori.
Te-am avertizat.
Te-ai înmormântat printre scheletele
din groapa mea cu amintiri
din care eu am plecat demult,
salvat chiar de îngerul tău.
Acum suferim împreună
privind noaptea lăcrimată
care ne-a adunat suspinele
în aceeași candelă
unde ard în tăcere
greșelile și regretele
netămâiate.
Dimineața ne-a sărutat viața
fericită că ne-a regăsit împreună,
zâmbitori, pe marginea altei clipe senine
mângâiată de tine cu o lacrimă.