poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-04-13 | |
S-au culcat fetele de noapte și ziua este cu ele,
mă atinge liniștea din umbra de răcoare, desenez pe oglinzile somnului o noapte care se pierde în vise. Când o să se trezească o să se facă seară pe asfințite și cred că se va relua ciclul care a devenit obișnuință. Mă voi bucura să-mi afund capul în perna nopții, fiecare dimineață mă trimite-n orașul în fierbere unde mă aștepți ranită de dragoste cu nerăbdarea timpului plutitor pe valuri în corabia inimii. De ce tot ce mă bucură arde ca o torță purtată în mâini ca simbol de libertate? Nu știu nimic mai frumos decât gândul care zboară cu pasărea a spiritului, cuvântul poartă-n sine aura scrisului, paginile cărților deschise. Mă fac ecoul înalt al înțelepciunii pe care-l împart cu toți semenii ce vor să-i asculte glasul. Inima rămâne deschisă-n fiecare anotimp la porțile căldurii și frigului, face tuturor loc să intre și lucrurile se schimbă. Fuge și timpul odată cu noi nimic nu se clatină a devenit fără sfârșit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate