dacă ți-e dor de mine
deschide-mi fereastra cuvintelor iubite
coperțile spațiului
îți vor deveni poeme pentru că-n mine se naște
taina fântânilor
și cât de supuși pot fi dragonii de gheață când se curbează
arterele
doar eu pot decide

aproape mi-e spaimă de cât necuprins pot cuprinde în octave
luna-nverzește în ramele dorului
din fereastra abisului cât de adânc mi-e respirul cu tine
în geană
când ridic pleoapa magiei din lucruri
nu contează că nimeni nu crede
ce ușor pot păși
peste hăuri

de sub pernă ies
visele cărnii ca niște gnomi de zăpadă
nu bobii măsluiți cu gust de cucută pe care agora
dând cep vieții ni-i toarnă în cupă
pretutindeni pipăi suave căderi în ispită
zodia păcatului
taie stelele pe din două cum numai ea știe
tu ești liantul iubite

ai grijă
cantul oglinzii descuie zorii din palme
imersiunea pe linia mediană a albului cu siguranță
nu te absolvă de umbră
adevărul trage țintit
la convergența îndoielilor
uneori te omoară
ca să-ți supună timpul frustrat din pupilă


doar între cearșafurile amorului moartea devine cheia perfectă
spre tine însuți

mireasma atingerii să-mbete lumea
flori în tornade
scapă din unghie dumnezeu
scrijelindu-mi pe sân primăvara închisă în tine
nu aștepta în tunica griului
dezrobirea

un pegas înhămat la un bob de rouă face turul arterelor tale amnezice

să-ți pot atinge cu suflet
aburul acelei chemări din demult invocate
detunate rodiri de verde cărunt
fac implozie-n sămânță

deschide-mi fereastra cuvintelor iubite

pervazul poemului nostru
schimbă abisului codul numeric