poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-04-07 | |
nu înțeleg, domnule T., de ce mai rămâi aici lângă mine
unde este atât de frig încât pereții prind să înflorească subit unde bunica și mai ales copilul pe care abia l-am născut nu mai învață decât cei mai mici pași unii înfloriți ca pereții care ne plâng așa înflorți după cum sunt ei care ne plâng pe noi, domnule T., pe noi și gerul din jur departe dumnezeu se salvează trecând ușor ca păpădia către stelele lui pe cer este atâta liniște și îngerii sunt cu adevărat fericiți și mai ales foarte albi și liniștiți culegând papucei pentru piciorușele fragile ale delicatelor zâne ale copacilor/poate și pentru niște fluturi da în cer e totul foarte bine, domnule T. acolo nu va fi frig niciodată pereții cerului nu vor arde nicicând ci doar vor străluci preafrumoși ca niște lumânări cu ceară portocalie Iisus îmi zâmbește de acolo din cer, domnule T. nu înțeleg, domnule T., de ce mai rămâi aici lângă mine aici, sub cer, e atât de frig încât culeg flori de câmp de pe pereți aici oamenii seamănă cu niște litere T., domnule T. iar niște câini foarte reci alunecă pe gheață chiar în iarna aceasta care a început să se-aștearnă domnule T. să nu uiți domnule T. că ție îți place mai ales primăvara iar la mine, aici, este foarte frig sufletul meu mestecă pâine uscată și nuci.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate