Ce simplu și la îndemână
fără vocabular îndopat abuziv
cu termeni lirici afară din context
ca ciupercile fade de ciupercărie.

Săraci, doi țânci studenți
ce chinuie două tânce studente,
cu scremeri sforțate de subtil
cu final spre coerent
mult prea îndepărtat
ce vascularizează abundent
zone trupești nepotrivite momentului.

Nu e vremea și locul
pentru forme perfecte.
e vremea pentru mâzgăleli puerile
de exprimare relațională.

E luna plină
a avortonilor sociali decerebrați
plini de interjecții
și limbaj grotesc de trup
și dansuri păsărești
furate din ritualuri “nature” de împerechere.

nu e vremea de tango-uri pasionale
subtilități și tactici combinative
de sărutări de mâini
de poezii induse spre a fi intuite
din sclipiri magice de priviri intense.

E locul și momentul
pentru violuri acceptate
în coborâri de scări valorice
în baie de compromisuri de viață
unele regresive
altele de evitări de progresiv.

muzica lor,
ce o cântă lămpile
acordate cu ultraviolete
și ciupite ritmic
de chitina gâzelor zburătoare
în apusuri de vară,
e morbidă, hipnotizantă
și paradoxal,
excitantă.

Cei doi chinuiți și transpirați
Se îndreaptă
Cheltuiți și goi de vorbe
Către case,
Singuri cum au venit
Întorcîndu-se la dicționare
Și blog-uri fără personalitate.

toți, restul, drogați avortoni
și dansatori de muzici
de chitină electrocutată
trăiesc,
în fluvii de serotonină neconvențională,
în ritualuri de beatitudine
carnale, relaționale, interjective.

Și merg târziu la case
și servesc din ele
și râd de cei doi tânci studenți
ce-au stăruit și-au străduit zadarnic
și au iubit prea complicat.

Nu e nevoie de dragoste
ca să faci dragoste,
e nevoie să faci
ca să faci dragoste!