poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-03-30 | |
Bagajul meu nu are arme
Nu are nici cuțite nici ciorapi. Peronul părăsit, cu multe taine Are ca pasager doi șlapi... Pe iarba încâlcită între pietre Eu vreau să uit de drumuri drepte Să văd motani dansând în ghete Și să găsesc copacul fără somn... Destin ciudat, fumezi doar vise Și nu te-ndepărtezi De locul meu, Aud un tren cu geamuri larg deschise Dar tu aștepți Iar eu, vând haine de liceu... În firele de flori ce s-au uscat, Stăteau ascunși doi stropi de rouă Pe vremea când în cer noi stăteam goi, Vedeam doar filme dedicate nouă! Cu pași de noapte te-așteptam Peronul parcă vrea să plece Și zile-ntregi nu te găseam Și-mbrățișam o șină rece... Voiam un tren numai al meu Să îți arăt că pot să plec, Dar tu știai că îmi e dor Și așteptai la rând la CEC. Acele clipe s-au pierdut În mintea mea ca o ruină, Mă vei găsi iar așteptând Dar nu știu cine vrea să vină... Linii de tren se-îmbrățișează Cu pași agale către zori Și fără rost un macaz oftează După o zi plină de nori Găsesc un naș fără ofertă Și fără geantă sau costum, Tu ai rămas în mintea mea inertă Și te păstrez pe-un val de fum! Cu glas de pițigoi lunatic Te alung, Să nu ajungi nicicând acasă, Să ți se pară drumul cel mai lung Când amintirile se varsă...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate