poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Cutia muzicală ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-03-28 | |
făcând ceva din lut
tu îl imiți inconștient pe creator olarule însă în final arta ta e să confecționezi o formă din materie oricâtă trudă și talent ai pune creația-ți rămâne doar un meșteșug o formă goală în care se păstrează mirul ori se-aruncă gunoi și mortăciune chiar de nu pare la fel de divin actul său sculptorul “vede” forma în materie o mângâie cu inima lui de îndrăgostit și-o dezgolește o dezgroapă prin ea pune materia să vorbească să semnifice însuflețind-o de parcă el ar fi zeul ce-și suflă duhul asupra ei ca pe-o trezire la viață la fel și eu ce-mi torn durerea în tipare verbale rămân un simplu meșteșugar nu voi ști niciodată cine sunt poezia devine artă doar atunci când lacrima preschimbată-n metaforă sculptează în sufletul cititorului și infinitul de cuvinte se-adună formă care pulsează povestind despre marele anonim
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate