pare că un nuștiuce pe-ascuns o-nchircește
cu greutate să pot da năvală-n lumină
mâloase ape-mi inundă ostrovul vieții
trist visul meu cormoran
temător ca o umbră privește
de pe crengi uscate de sălcii...

vânătă ploaie țârâie continuu din cer
peturi mizerii plutesc printre trestii
undeva un vapor ruginit
rage disperat ca un bou junghiat
și aerul pute-a cadavre de pește...

mai bate și-un vânt aproape-nghețat dinspre nord
aripile-s grele și ude
pustie e delta de lebede chirigițe lișițe
de presuri becațe și grațioase egrete
și-ar vrea dar cum să zboare și unde...

l-am lăsat singur în noapte
era prea târziu mai trebuia să și dorm...

e dimineață e primăvară afară
zarzărul înflorit acoperișurile strada
și zorii sunt sub zăpadă...
peste tot nedreptate pe lume
imigranți atentate teroare războaie
inima Europei e-n doliu
boliște nesiguranța zilei de mâine și încă
pe-ascuns se pun la cale crime
se țes noi zâzănii...

caut cu ochii și-mi văd cormoranul
zgribulit încă doarme bolind
în somn hipotermic...