nu sunt decât un om
ce stivuiește visuri în pliurile colorate
ale gândului cutremurat de nebunia lumii

pe câmpii uitate prăfuite rătăcesc
printre flori eviscerate de culoare și parfum
smulg cu dinții nervurile atrofiate ale frunzelor
inscripționate cu numele tău cu numele meu
simt gust de viață ucisă pe buze
nu sunt decât un om

râde sardonic hermes
ascuns într-un nor de himere dezlănțuite
când sandalele înaripate
(le-am luat pe când alerga după nimfe)
își mișcă spasmodic aripile
impregnate de lutul primordial
nu mă pot înălța peste lumea nebună
sunt condamnat la zbaterea nefirească
a firescului înlemnit în clipa finală
nu sunt decât un om

dar vreau mai mult

în mine țipă dorințe se nasc crezuri
fluvii înflăcărate erup în artere
dilatând timpul și spațiul
fantomatic apare bidiviul divin
plecându-și grumazul a rugă
îl ating cu speranța însetatului
amăgit de fata morgana
și nebănuite forțe se trezesc
se zbat în mine ca valurile înspumate
ce mușcă sălbatic din maluri
împletesc degetele-mi tremurânde
în coama lui învolburată
pregătit să trec peste granița
dintre oameni și zei dintre lume și vis
pornim în galop nebun asemeni vântului
ce poartă în tării frânturi de humă
în imperiul înălțimilor
sunt doar un om

respir în timp ce viața
pulsează în fiecare celulă
îmbătată de fluidul stelar
albastru eteric albastru senin
ocean infinit de visare mă prinde în mreje
mă scrie din nou în codul genetic
prin mine pe tine în noi
în zborul frenetic
respir și exist

sunt doar un om
și totuși altul