Te uită la soare
de zile bune e tot acolo sus
nemișcat de-ți vine să-l împungi cu degetul
iar cerul
e acolo și totuși parcă nu-i
nicio cută niciun rid nu-l adumbresc
e radios precum obrazul unui nou-născut
duse sunt zilele ce picurau venin
în stropii de ploaie
ce cădeau cădeau și nu mai conteneau
acum
mantaua ta de vreme rea
zace uitată pe un raft din șifonier
câteva molii și-au găsit cuib
printre cusăturile roase de vreme
grijă mare deci
când vei mai voi s-o porți.