daca vântul ar risipi urma pașilor noștri
ca pe două șiraguri de perle în mare
împietrit o clipită nisipul din cernerea-i fină
ca-n povești cu sirene va face să iasă din valuri
amintirea cu tine
lângă țărm să înot ochii vii cucerindu-i
nestatornici să mă prindă în mreje sincrone
ca doi fluturi văzduhul

dacă foșnetul nopții ar aduce-napoi pescărușii
din priviri să îți smulgă apusul
să revii cu luna pe umeri albastră
tu stăpâna din vis a celor o mie de nopți

dar altfel cu noi se întâmplă

pe țărm urma pașilor
se-nfășoară cu luna sărată și rece
când peștii de aur fac cercuri ispita dorințelor crește
din valuri apar cochilii și calde brățări peste glezne
ca un șarpe de apă lunecând între noi
se tulbură ape se înclină în unghiuri nisip mișcător
două umbre cu inimi unite de valuri se zbat
ascunzând zbuciumul unei mări în absență

așa se întâmplă

în unele nopți ieși din mare râzând împăcată
cu tâmplele albe cari în spate lumini pe umeri cu păsări
cânți șoptit în urechea destinului bucata în care visam
notasei cu verde mirosul algelor lipite de tălpi
fumul norilor cu albastru cu roșu misterul cerului la apus
ca buzele tale rostindu-mi: iubite e timpul să plec

așa se întâmplă cu noi

e marea rigidă cazinoul ascuns într-o scoică de gheață
nici urmă de pași prin nisip văzduhul sfințit …de năluci
tu umbră brutală îmi smulgi de sub pleoape șiragul de perle
întorci în clepsidră nisipul îmi umpli paharul

și pleci saudade