SARE NEAGRÃ


Îmi trăiesc insemnele șocurilor
convertite liturgic,
admirabile vulgarități cu care mi-am îmbrăcat
răbdarea și speranțele amețite de meandre,
păcălit uneori de anarhia unor eufemisme
pe care le-am amestecat în convenții
servite elegant cu tacâmuri sociale,
lozinci împăturite și cupe decorative.
Așezat la cina de taină a mulțimii,
m-am recuperat dintre aure și mizerii
amuzat de scorurile neputințelor
vânturate de la est spre vest, în extaz,
de reptabili cârmaci al falselor pericole.
Nu mai pot fi supărat pe istoria mea
scrisă pe memorie cu fum de lumânări,
plină de priviri și parfumuri insalubre,
așa că impactul cu nepăsarea
este ca sărutul statuii din sare neagră.