Tu m-ai închis în interior
de se surpă pereții peste mine,
varul galben și umed îmi intră-n răsuflare
de nu mai pot să respir.

Gândul meu nu se obișnuiește și cere
o libertate de mișcare și aspirație
la tot ce se întâmplă-n afară,
de ochii nu se mai satură de privit cerul,
pământul miroase a fluturi și flori
și o să crească ierburi sub tălpile tale subțiri
în care cântă greierii înserărilor de vară.

Palmele mele ude și galbene
strâng în ele roua dimineților de nichel,
inima se frământă și caută
metafizica iubirii nemuritoare în păsări
ce-și strâng pielea sub aripi.