SATURN

Luminează-ne, Saturn, cu inelele tale concentrice
logodite cu veșnicia,
mândrește-te cu rotirea lor elegantă,
ca cercurile de pe un disc compact de-argint;
luminează-ne cu cele patru inele de stânci înghețate,
și cu solii celor șaizeci și doi de pui rotunzi, scânteietori,
cu strălucirea atmosferei nitrogenice a lui Titan,
a cărei jumătate pe veci e scufundată într-o eternă noapte,
deși altmineri Titan vrea să imite Terra...
Invită-ne să ne suim
pân' la logodna ta cu infinitul,
trecând printre Diana, Mimas și Iapetus cel roșcat,
să-ți bem strălucirile
cu ambră
de stele,
și să-ți aprindem norii de metan și hidrogen
ca pe un rug frumos, purificator,
pe care tu să arzi ca un martir tăcut
sau ca un sfânt pios între planete
purtând cu demnitate cele patru aureole cosmice divine.