pe nări, pe gură-mi năvălește voma
când văd scripturile de astăzi, late;
nici eu n-am strâns lutire de palate
de mi-am ajuns necredinciosul Toma.

de moda lirei nu am mâini spălate,
nu-s Nero, să incendieze Roma
dar port în duh Măreților fantoma
și nici nu beau lămâie-n ape plate.

sub cruda veșniciei amânare
în sfera naltă eu cu plinul Ou
la coajă doar să am asemănare.

iar străbătând vecia, sunt ecou,
o rugă așezată-n lumânare
spre nașterea în verb unui erou.