Sapă tu dragoste adânc, în mine
Și-n brazda mea, eternitatea toată,
Cu marea asta strânsă lângă tine,
Voi umple-abisul meu deodată.

Cu frunze din măslinul fară vărsta,
Fac barcă cu o pânză disperată,
Tăiată dintr-o pată de batistă,
Imensă cât o lacrimă de fată.

Doar pace fac cu valurile-n minte,
Și marea se preface că nu vede,
Sirenele de Lună-s adormite,
Pe alge calde de un umed verde.

Încoronat de picături de ploaie,
Cu pasul unui rege înnoptat,
Îți bat Regină-n usa din odaie
Deschide, sunt flămând și însetat.