De-am fi-n libertate puternici, ca Luna,
Am fi mângâiat cei dintâi răsăritul,
În suflet reflexe ne-ar țese întruna
Vibrații ce-și cată-n milenii sfârșitul.

Și n-ar mai fi noaptea povară-adormirii,
De zbor ne-am cuprinde, că-n liniștea sfântă,
În rate, mireasa, și-ar vinde iubirii
Eterna scânteie ce-n inimi se-mplântă.

De-am fi-n libertate puternici, cu stele
Grebla-vom curajul de-a merge departe,
Și-am da fiecărui luceafăr să spele
Momentul sau clipa ce-n rău ne desparte.