Mânați de energia pe nume suflet
Ne târâm prin viață.
Dar de ce oare acel vuiet
Pe care îl numim speranță
Și care ne da dreptul la visare
Nu ne lasă?..

Ar fi mai bine poate
Dacă nu ar exista naivitatea
De a crede în noroace și în soarte
Și in jocul în care cartea

Ce o jucăm la această masă pe nume existență,
Fiind datori ca, pentru clipe de chin
Și din când în când o palidă prezență
A fericirii, pe care oricum nu o simțim pe deplin,

Să speram?!..

Speră, omule!
Trăiește în visul tău naiv!
După un trai facultativ
Speranța e doar un motiv
De a muri definitiv
În propriu-ți fel, în propriu-ți chip!..