și-a tăcut sentimentele
a muncit toată viața în gospodărie
avea doi cai niște iepuri câteva oi
și două loturi destul de departe
aici și-a strâns fericirea
și nefericirea
bogăția
și sărăcia
simțea trecerea
poposea duminicile în biserică
pentru a opri timpul locului
îngenuchea iar între palmele bătătorite
încălzea un suflețel
avatarul său
căruia îi dădea drumul să zboare
spre cine știe ce sfânt
o iubea și pe mama Domnului
mi-a mărturisit cu un zâmbet amar
să-și ascundă durerea
o iubea și pe propria mamă
ținându-l de mână ea știa asta
s-a dus încet parcă ștergându-și cizmele
pline de noroi așa cum făcea zilnic
la intrea în casă
și ea ținându-l de mână a privit înspre tavan
ultimul avatar s-a ascuns într-un colț
a zăbovit câteva clipe
apoi a țâșnit pe fereastră