Curge mir, în bucata de pâine uscată
și-mi plânge auzul la susurul ei,
sunt singur cu moartea ce-adună purtată
o grabă sinistră, în ghearele ei.

Sunt singur în fața altarului sobru
și-o candelă cântă apusul târziu,
aștept cavalerul în straie de negru
cu zgomot de fiare și ochi de oțel.

Apare din ceață clepsidra tăcută
doar praful mai curge în venele ei,
în mantie neagră și coasa ascunsă
pășește iubita cu muzica ei.