Împing la vagonete cu minuni
în gura lui Baal
Treblinka ocnă,
e ultimul mister de încarcat
și cam închei șantajul cu mirări
de ultim val.

Pe urmă
în cercul cu goruni, alienat
o să ascult, o să m-așez
la coadă, o să aștept,
ca la oricare vamă,
natural.

Împing la vagonete cu minuni
de-a valma aruncate
vii și moarte
spre groapa lor comună
de departe cea mai comună groapă,
sfarșitul lor e un sfârșit banal
e libertatea mea
se poate
miroase însă grav
a fals, iar eu, a soare mort, a drum închis
brutal.

Cu pașaportul lor perfect deschis
la pagina corectă
viermuiesc
colegii mei de șir gângav
nu înțeleg de ce se-așteaptă-atâta
de ce-i doar un ghișeu la vama asta
toate
lasă de dorit
în mod firesc.