Sunt stele ce ades apar
În mintea ta, în ea visarea
Sunt și mai dese clipele ce-n dar
Pe loc îmi pot da ea doar nemurirea.
Au mai rămas câteva clipe
Până în ea cea dăruită-n pripă
Când inimă și minte stau să înfiripe
Ziua cea de născare și când după
Doar amintiri te împresoară
Nimic din ce e pământesc
Nu va putea ca să mai sape-n doară
Un semn de trecere, un semn firesc.
Căci anii trec chiar cu nesaț
Uitând de el cel trup brăzdat
Și mă alătur la timidul braț
Al viitorului ce încă-mi este dat.