ZÃPEZI
Pentru Frangoise-Renee Saint-Leger Leger

II
știu că vapoare în pericol printre acest plancton palid scot mugetul lor de animale surde împotriva orbirii oamenilor și zeilor; și toată nevoia lumii cheamă pilotul în largul estuarelor. știu că la căderile marilor fluvii se leagă ciudate alianțe-ntre cer și apă; albe nunți de fluturi de noapte, albe sărbători de frigane. și pe vastele gări afumate de zori că niște sere de palmieri, noaptea lăptoasă zămislește un praznic al vâscului.
și este și sirena aceea dinspre uzine, puțin înaintea orei a șasea și a schimbului de dimineață, acolo sus, în ținutul acela de foarte mari lacuri, unde șantierele luminate toată noaptea întind pe spalierul cerului un înalt sideral umbrar: mii de lămpi mângâiate de borangicurile zăpezii... Mari sidefuri în creștere, mari sidefuri perfecte gândesc un răspuns în străfundul apelor? - o, lucruri sortite să renască, o, voi, doar răspuns! și viziunea, în sfârșit, fără nici o fisură!...
Ninge peste zeii de fontă și-oțelării biciuite de scurte liturghii; pe zgură și pe gunoaie și pe iarbă rambleurilor: ninge peste febra și pe uneltele oamenilor - zăpadă mai fină ca sămânța de coriandru în deșert, zăpadă mai proaspătă ca-n april primul lapte de fiare tinere... Ninge încolo spre vest, peste silozuri și ferme și pe întinse câmpii fără istorie călărite de stâlpi; peste conture de orașe în creștere și pe cenușă moartă unde au stat tabere;
peste înaltele pământuri înțelenite, înveninate de acizi, și peste hoardele de negrii coniferi înțesați de șoimi țepoși, ca trofee de război... Ce spuneai, întinzător de capcane, cu mâinile slobode? și pe securea pionierului, ce blândețe răscolitoare și-a pus fruntea-n această noapte?... Ninge, în afară creștinătății, peste cei mai tineri spini și peste fiarele cele mai noi. Soție a lumii prezența mea!... și aiurea în lume unde tăcerea iluminează un vis de molift, tristețea își scoate masca de slujnică.

Traducere Aurel Rău