Într-o noapte zdrențăroasă
c-un dezgust de tot ce se pune la cale

nu te-ai manifestat, aveai o lipsă de voință
care te-a cuprins până-n măduvă
punând cruci în sângele năvalnic.
Te-ai lăsat în apatia bolnavă a scurgerii timpului
și el nu iartă.

Poate că nu aveai de ce să-ți amintești
și toate semnele anormale trecute cu vederea,
ca un copil ce nu știe ce se întâmplă
și dintr-un elan al urcușului ai căzut
în groapa cu lei a prezentului
unde nu mai sunt perdele de protecție
și din bine ajungi în răul monstruos
cu toată rușinea amânată.

De acum nu te mai scoți decât singur
până nu-i prea târziu,
să mai poți scăpa de lumeștile patimi
cu final necruțător.