Ascult simplitatea
dintr-un om
cumpătat și cu bun-simț
îmi spune
că mai degrabă
ar trăi în umilință
decât să-și deschidă ferestrele
pentru a intra complexitatea
în simplitate
totul este atât de clar, simplu și firesc
timpul înaintează silențios
pentru a nu o deranja
îi place calmul
și îi repugnă tumultul și neliniștea
nu are idealuri
însă crede în consecvența
principiilor sale

Simplitatea
nu înseamnă banal
așa cum calmul
nu înseamnă letargie și inerție
viața simplității
nu este oscilantă
ci rectilinie
dacă-mi părăsesc pentru un scurt timp
tumultul complexității
și pătrund în simplitate
mi se pare că totul stă, e siderat, fără consecințe funeste.

***

Ascult frumusețea
îmi spune
că s-a desprins
de urâțenie
fiindcă a considerat-o
dizgrațioasă, diformă și grotescă
funcțiile frumuseții
descriu o estetică
depusă în lucruri, construcții, arte și oameni

Am privit
frumusețea în ochi
și nu am mai putut-o uita
când urâțenia
se acoperă cu hidoșenie
crede că are ceva
epatant și atrăgător
și când îmi dă târcoale
clamez frumusețea
și aceasta induce sublimul
în creație

Fericit e
cel ce și-a extirpat urâțenia
și vede realitatea
ca un tot
iradiind frumusețe
căci eu sunt bântuit de imund, fetid și scabros
chiar dacă mi-am înșurubat frumusețea în fasongul minții.