Jefuit e cuibul, puii mi-s străini,
Cântă doina-n pieptul mumei de-mprumut;
Fusul nopții toarce luna prin arini,
Pașii vând ecoul treptelor de lut.


Am căzut din mine cu securi sub zări,
Trec în transhumanțe greierii prohod,
Gurile de toamnă își nechează vămi
Printre colții brumei, sufletul zălog.


În tingiri de frig soarele se-alungă,
Iese din bandaje vaierul de râu,
Crește peste punți: candelă și rugă;
Herghelia morții ne-a scăpat din frâu.