bine mai era sub buricul mamei
trebuie să-i mulțumesc

câteodată-mi zic
de ce m-am născut

15.15

da
și acuma-i bine
sunt la pomană
lângă popă
lângă dascăl
lângă clopotar
mai bine zis
chiar în fața lor
ciocnesc paharele
cu fiecare dintre ei
până nu mai pot

și de mâncat mănânc acum cât șapte
am șanse s–ajung ca văr-meu
ăl gras
da șapte ori cât mine
și mâncă la fel

sor-mea îmi zice că-s Cain
în persoană
nu știu de ce
ea nu-și justifică afirmațiile

mă Cain
chiar nu ții deloc la mine

nu-i pot răspunde

și-o fi aducând aminte
de năzbâtiile mele
din trecutul îndepărtat
ori

poate pentru că n-ajung niciodată
cu ceea ce mi se dă la pachet
de la praznic

ei
de ce

întâlnesc mulți colegi
patrupezi
stăpâni pe drumuri la fel ca mine

ferice de ei
nu pun botul pe ceea ce beau eu
însă îmi mănâncă
din traistă

nu am omorât pe nimeni
și nici n-am aruncat cu pietre-n careva

de la pomeni ajung
mergând pe brânci în zigzag
pe drumul larg din malul pârâului până-n garduri
nu pe trei cărări
pe șapte

să nu mă mai căinez că aș duce-o rău

ca un Cain ce sunt
o duc destul de bine
de azi pe mâine